Poezii pentru copii, de Otilia Cazimir
Unele dintre cele mai cunoscute versuri pentru copii au fost scrise în limba română de Otilia Cazimir (1894-1967) – scriitoare, poetă, traducătoare şi publicistă română, supranumită „poeta sufletelor simple”.
Numele său adevărat era Alexandrina Gavrilescu, iar pseudonimul literar i-a fost ales de scriitorul Mihail Sadoveanu şi de criticul literar Garabet Ibrăileanu. Şi-a petrecut copilăria în satul natal, din judeţul Neamţ, şi a început să scrie poezii de când era mică.
A urmat cursurile liceale şi universitare la Iaşi, oraş în care şi-a petrecut întreaga viaţă. A avut o activitate literară foarte bogată – a publicat aproape 60 de volume de poezii, fiind răsplătită cu numeroase premii şi distincţii, între care Premiul Academiei Române (1927), Premiul Femina (1928), Premiul Naţional pentru Literatură (1937).
În aşteptarea Zilei Internaţionale a Copilului, 1 iunie, să ne amintim de câteva dintre versurile copilăriei:
„Puişorul cafeniu”
A ieşit din ou, la soare,
Cel din urmă puişor.
Se usucă pe-aripioare
Şi-o porneşte binişor.
Stă găina la-ndoială,
Că din şapte puişori,
Şase-s galbeni-gălbiori
(Ghemotoace de beteală).
Numai cel de la sfârşit
A ieşit
Mai ponosit!
Şi se-ntreabă speriată;
-Nu cumva-i de ciocolată?
„Gospodina”
O furnică duce-n spate
Un grăunte jumătate.
– Încotro fugi, surioară?
– Ia, mă duc şi eu la moară!
Şi-s grăbită, şi-s grăbită,
Că mi-i casa negrijită,
Şi mi-s rufele la soare,
Şi copiii cer mâncare…
Nu, la noi în muşuroi
Nu e timp pentru zăbavă:
Că de n-am fi de ispravă,
Ar fi vai şi-amar de noi!